Spune cum ai fost iubit în copilărie… Și vei afla cum te comporți cu propriul copil!
Dacă nu ai fost luat în brațe atunci când ai plâns e posibil să crezi acum că nu meriți să fii iubit.
Dacă atunci când ai avut nevoie de apreciere ai fost, dimpotrivă, criticat, este posibil ca acum să crezi că nu ești valoros.
Dacă nu ai fost lăsat să îți exprimi liber sentimentele este posibil să fi crescut un adult care cu greu se poate implica emoțional.
Dacă nu ai fost lăsat să explorezi singur, probabil acum ești prea timid în a încerca proiecte noi.
Dacă ai crescut cu un părinte abuziv, poate că ai ajuns un adult furios.
CELE PATRU TIPURI DE ATAȘAMENT
ATAȘAMENT SIGUR
ATAȘAMENT NESIGUR-ANXIOS
ATAȘAMENT NESIGUR-EVITANT
ATAȘAMENT DEZORGANIZAT
Cu alte cuvinte, dacă relația dintre copil și părintele său s-a bazat pe siguranță și încredere, copilul s-a simțit acceptat și înțeles, a fost îmbrățișat când a avut accese de furie, el va dezvolta atașament sigur și atașamente sănătoase și în relațiile sale de adult.
Dacă, în schimb, s-a simțit judecat, reprimat în exprimarea emoțiilor, și trăirilor sale, rușinat și neacceptat și chiar abuzat, el va dezvolta un mecanism de apărare menit să protejeze adultul de rușine sau tristețe. Va avea un tip de atașament nesigur (anxios, evitant sau dezorganizat) și va fi un individ adult evitant și anxios.
Prima relație în care intrăm este cea cu părinții noștri, iar prima relație pe care o observăm este cea a părinților noștri
Copilăria și relațiile cu cei din jur au în comun un tipar în care deseori ne regăsim datorită familiarității. Pentru că cel mai bine învățăm prin imitare!
Uite câteva întrebări pe care ți le poți pune:
Poate am avut o mama critică, exigentă, distantă emoțional?
Cum era tatăl meu?
Era protector sau absent? Era atent sau agresiv emotional?
Ne etichetau părinții?
Adunarea acestor informații ne ajută să ne înțelegem copilăria și relațiile noastre din prezent. Cu paretenerul/partenera sau cu propriul copil.
Cum stabilim ce tip de atașament avem?
Există tot felul de chestionare. Le poți găsi și online.
Există însă și o veste bună! Nu este obligatoriu ca aceste tipare de atașament să ne definească în viața noastră de adulți.
Tot inconștient, fiecare dintre noi încearcă să își repare copilăria, să vindece acel copil interior vulnerabil care poate a fost rănit, a suferit, s-a simțit singur.
Dacă în căutările noastre reușim să conștientizăm cum ne influentează copilăria viața noastră de adult, atunci deja am făcut un pas important spre VINDECARE.
Iar aici eu spun că este importanta psihoeducația, dar și ajutorul pe are il putem cere de la specialiști. Pentru că adevărul este că relațiile sunt grele și trebuie să învățăm din nou, ca adulți, dacă nu am învățat în copilărie cum să avem încredere în oameni, cum să punem limite și granițe, cum să ne exprimăm emoțiile și să ascultăm și să vedem pe cei din jurul nostru. Las mai jos un chestionar pentru identificarea tipului de atașament.
https://quiz.attachmentproject.com/
De Alexandra BOGDAN
Consilier parental