Alexandra Manolache: „Parentingul este despre un părinte asumat, care știe că a greșit și apoi are curajul să își recunoască greșeala”

În ultima perioadă parentingul a luat proporții de neimaginat. Sunt sute, poate mii de cărți scrise despre cum să creștem copiii, extrem de multe ”rețete”, iar social media este plin de ”sfaturi” despre cum ajung copiii să fie crescuți liberi și fericiți.

Ceea ce mie mi se pare că lipsește din acest întreg este tocmai faptul că, în Romania, parinții de astăzi nu au fost crescuți nici liberi, nici fericiți. Și în acest caz, cum poate un părinte să crească un copil așa cum el nu a fost crescut niciodată?

COOP ConsiliereParentala 178

Cărțile spun că daca un copil face tantrum trebuie să stai lângă el și să-l asculți, să-i validezi emoțiile, să îl lași pe el să decidă când te apropii. Și nu este nimic greșit în asta. În teorie suna foarte bine. Dar, vorba românească, practica este cea care ne dă planurile peste cap. Ce facem cu emoțiile părintelui? Cu furia sa? Pentru că toate cărțile de parenting presupun că părintele are deja toate traumele identificate, asumate și conținute. Doar că în realitate, nu-i deloc așa. Identificarea traumelor, asumarea lor și conținerea lor este un proces de-o viață. Vor fi momente în care va fi ușor să-ti conții emoțiile și să conții și emoțiile copilului, dar vor fi și momente în care nu vei putea face asta. Ceea ce eu îmi doresc să știe fiecare părinte este că parentingul nu este egal cu zen, cu perfecțiunea, cu absolutul. Parentingul este despre un părinte asumat, care știe că a greșit și apoi are curajul să își recunoască greșeala, este despre părintele vulnerabil, căruia nu-i este teamă să își arate emoțiile în fața copilului, este despre un părinte care spune: ”acum nu mi-a ieșit, dar data viitoare va fi mai bine”.

Eu îmi doresc, în meseria mea, să aduc blândețe față de părinții ce au fost crescuți cu: ”Ioana ce notă a luat la test?”, ”Trebuie să saluți pentru că așa este frumos”, sau ”Eu te-am făcut, deci eu decid!”. Ultima replică a fost ușor adaptată .

Vreau ca acești părinți să înțeleagă că este în regulă să nu faci totul perfect, foarte bine sau chiar bine, că vor fi momente când o vei da în bara foarte tare, că este în regulă să nu știi, este în regulă să ceri ajutor, este în regulă să fii un părinte de 8, nu trebuie să fii un părinte de 10. În ochii copilului tău ești deja cel mai bun părinte din lume.

Vreau ca părinții să nu mai auda doar: dacă faci asta, copilul tău va reacționa așa. Este foarte puțin probabil să se întample cum scrie în cărți. Părinții de mai mult de un copil știu că ceea ce a funcționat la primul s-ar putea să nu funcționeze la al doilea. Însa, ceea ce poate face părintele în acest caz este să încerce altceva și, mai presus de toate, să nu se simtă vinovat. Ai făcut tot ce ai știut mai bine, doar că sunt nevoi diferite, temperamente diferite, reacții diferite. Și este în regulă așa.

Îmi doresc să se normalizeze ideea de ”părinte suficient de bun pentru copilul tău” și să renunțăm la sintagma de ”părinte bun/perfect”. Îmi doresc să fie vorba despre un parenting care să se adapteze culturii românești, care să se adapteze nevoii noaste de perfomanță și să aducă blândețe față de părinți, care sunt prima oglindă a copiilor lor.

Așa că vă propun să mergeți cu mine în acestă călătorie a parentingului și să vă permiteți să fiți blânzi cu voi pentru a putea fi blânzi cu copiii voștri.

Alexandra Manolache,

alexandra.manolache@consiliereparentala.ro

+400 765 818 228

Articolul precedent
Articolul precedent
Alexandra Bogdan: „Spune-mi cum ai fost iubit în copilărie, ca să îți spun cum te comporți cu propriul copil”
Articolul următor
Articolul următor
Ana Cozma: ”Copilul are nevoie doar de un spațiu sigur de învățare și de cineva care să creadă în el!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top

Email: office@consiliereparentala.ro

Program:
Luni-Vineri: 09:00 - 20:00
Sâmbătă: 10:00 - 18:00
Duminică: Închis