Te uiți la televizor (la un ecran, adică), și – deodată – auzi:
„[…] și părinților mei, care sunt acolo, sus [în sală, n.a.], mulțumesc că mi-ați dat chitare și tobe electronice, în loc de jocuri video!”
Astfel și-a încheiat discursul de acceptare Ludwig Göransson, câștigătorul trofeului pentru cea mai bună coloană sonoră la ediția Premiilor Oscar de anul acesta. Ascultându-l, nu am putut să nu mă bucur că un astfel de subiect este adus în discuție în cadrul unui eveniment de o asemenea amploare. Fie și numai în treacăt.
De reținut, dragă părinte, un aspect esențial atunci când vine vorba de introducerea ecranelor în viața copilului tău: asigură-te că experimentează deja pe deplin, în acord cu vârsta lui, viața reală, palpabilă, și că există în rutina lui cât mai multe activități care îi aduc bucurie – dintre care, măcar una căreia să îi dedice timp semnificativ din proprie inițiativă!

Dacă ne raportăm la copiii zilelor noastre, jocurile video, creionate negativ în discursul lui Göransson, au un potențial dăunător și mai mare asupra creierelor aflate în dezvoltare, totul petrecându-se acum online. Alături de ele, televiziunea digitală și social media. Plus accesul extrem de facil la acestea de pe o multitudine de dispozitive, inclusiv unul pe care copiii îl au cu ei în permanență: smartphone-ul.
Smartphone-urile au înlocuit deja ceasurile, aparatul foto, calendarul și multe altele. Să nu le lăsăm să înlocuiască și relațiile interumane.
Se conturează astfel un comportament de consum digital care interferează din ce în ce mai mult cu rutinele biologice (masă, somn, wc), rutina școlară și de teme sau activitățile de relaxare.
În rândurile care urmează, vei putea citi despre riscurile expunerii timpurii și/sau excesive la ecrane. Pentru că este mare nevoie să vorbim mai des, mai tare și mai răspicat despre asta.

Cum afectează ecranele dezvoltarea copiilor?
„Asta-i lumea în care trăim, trebuie să ne adaptăm.”
„Păi cum să nu-l las să folosească tehnologia, când toți colegii lui fac asta? N-o să rămână în urmă? N-o să fie exclus din toate grupurile de copii?”
„Al meu învață o grămadă de lucruri de la desene, ar trebui să-l auzi cum numără în engleză!”
Iată câteva dintre lucrurile pe care le aud frecvent de la părinții cu care interacționez. Poate că și tu ai astfel de gânduri. E normal. Raționamentele și temerile expuse în exemplele de mai sus sunt perfect valide. Însă, dacă le analizăm mai în profunzime, dacă nuanțăm un pic lucrurile sau facem efortul de a le privi dintr-un unghi ușor diferit, e foarte probabil ca ele să capete noi înțelesuri.
Vom folosi pentru asta lentilele psihologiei dezvoltării și neuroștiinței.
Suntem înconjurați de tehnologie, fie că ne place, fie că nu – acesta este un fapt pe care nu îl putem ignora. Dacă alegem să ducem o viață – să-i spunem – convențională, suntem nevoiți să folosim tehnologia sub diferite forme. Cu alte cuvinte, să ne adaptăm vremurilor.
Prea mult timp în fața ecranului = prea puțin timp față în față cu alți oameni



Aceasta, însă, nu este și sarcina copiilor noștri. Cel puțin, nu în etapa copilăriei mici (1-3 ani). Vorbim despre o perioadă esențială pentru dezvoltarea lor psiho-emoțională, care se întâmplă doar prin interacțiune directă cu alți oameni și cu mediul înconjurător. În această etapă, este crucial ca cei mici să își folosească toate simțurile în învățare, lucru pe care îl putem promova prin joacă fizică, timp petrecut în natură sau prin implicarea lor în activități casnice potrivite vârstei.
Orice timp petrecut la ecran în această etapă înseamnă timp petrecut departe de activitățile care stimulează creierul pentru o dezvoltare optimă. Chiar și atunci când avem impresia că cel mic învață ceva în timp ce privește ecranul, e important să ne aducem aminte că același timp petrecut în altfel de activități ar fi avut un aport educațional mult mai mare.
Consensul specialiștilor este că n-ar trebui să expunem copiii la ecrane până la 3 sau măcar până la 2 ani (vezi regula 3-6-9-12, propusă de psihiatrul francez Serge Tisseron, ori recomandările Organizației Mondiale a Sănătății sau Academiei Americane de Pediatrie), excepție făcând conversațiile video ocazionale cu persoanele apropiate.
Concret, câteva lucruri pe care le știm cu siguranță la ora actuală – din studiile științifice realizate pe acest subiect – despre modul în care tehnologia afectează dezvoltarea copiilor sunt următoarele:
- crește riscul de obezitate infantilă și sedentarism
- afectează ritmul somn-veghe
- suprastimulează creierul
- crește riscul dezvoltării unor tulburări afective, cum ar fi depresia și anxietatea
- scade capacitatea de concentrare
- scade creativitatea
Pe măsură ce copiii cresc, ne putem gândi la o rutină de folosire a ecranelor, cu accent pe „rutină” – este foarte important să stabilim o serie de reguli și să monitorizăm respectarea acestora. În caz contrar, părinții nu vor ști cât timp petrec copiii în fața ecranelor și ce tip de conținut consumă, riscând să fie expuși la:
- informații false sau incorecte
- stereotipuri negative
- bullying online
- provocări care îi pot îndemna la comportamente periculoase
- violență și comportamente riscante
- conținut cu caracter sexual
- prădători sexuali
- consum de substanțe
Dependența de ecrane
Prețul plătit de creierul unui copil expus prea mult și/sau prea devreme la ecrane este enorm. Practic, ceea ce facem atunci când oferim acces necontrolat la ecrane unui copil este să-i creștem exponențial șansele de a deveni dependent de acestea.
De ce?
Pentru instalarea oricărei dependențe, e suficient să bifăm următoarele trei variabile:
- acces facil la substanța/obiectul dependenței – în cazul de față, ecranul;
- organism predispus – copiii și adolescenții sunt în mod special predispuși către dependențe prin faptul că au cortexul prefrontal (responsabil cu inhibarea comportamentelor impulsive și cu autoreglarea emoțională) insuficient dezvoltat;
- suferință/stres – sau, pur și simplu, emoții provocatoare (furie, frustrare etc.), pe care copiii le experimentează din plin în viața lor de zi cu zi, cu privire la care le este prea puțin sau deloc permis să ia hotărâri.
În final, e important să înțelegem că tehnologia în sine nu este neapărat un lucru rău – până la urmă, o folosești chiar acum, în timp ce citești acest articol; și tot datorită ei, ai acces la multe alte surse de informare și la tot felul de unelte care îți ușurează viața.
Însă efectele tehnologiei pot fi catastrofale atunci când este folosită de către copii prea devreme, prea mult și fără ghidaj din partea adulților.
Dacă rezonezi cu ceea ce ai citit și îți dorești să afli mai multe despre acest subiect, poți urmări conturile noastre de Facebook și Instagram – în felul acesta, afli imediat despre noile noastre postări și articole de parenting. Te invit, de asemenea, să te abonezi la newsletterul nostru, completând adresa ta de e-mail în fereastra care apare atunci când accesezi site-ul consiliereparentala.ro sau în căsuța de la finalul paginii principale.
Aici pentru tine,
Consilier parental Alexandra Brovchin
alexandra.brovchin@consiliereparentala.ro
Sursă foto: Canva