Când eram gravidă cu mezinul fetița mea avea puțin peste 4 ani. Mă uitam de multe ori la ea seara, după ce adormea, și mă gândeam dacă voi putea iubi la fel de mult și copilul care creștea în mine. Aveam niște sentimente foarte confuze. Cum poate o mamă iubi cu aceeași intensitate 2 copii? Aceste întrebări m-au măcinat până în ziua în care l-am văzut pe el, băiețelul meu. Era perfect, era cuibărit în brațele mele, mic și total dependent. Cum să nu-l iubesc? Simțeam iubirea cum creștea în mine ca o iederă. Prin fiecare por ieșea și cuprindea totul. În momentul în care m-am simțit învăluită in iubire, ca o pătură caldă și moale, am înțeles. Iubirea unei mame nu are margini. Este nesfârșită, nu are o linie a orizontului mai departe de care nu poți să vezi, cuprinde tot, intră în fiecare crăpătură.
Dacă atunci mi-am dat seama că iubirea mea se poate multiplica, o alta realitate a fost aceea că fiica mea a crezut că iubirea mea s-a divizat. Pai da, eu eram una, ei erau doi. Și cum poate fi iubirea divizată pe placul unui copil care primise TOT? Recunosc, asta a fost o problema la care nu ma gândisem. In primii ei 4 ani de viață am citit atâta despre cum să crești echilibrat un copil dar am pierdut din vedere cum să fac asta în momentul în care apare un frate. 
Cu fratele am rezolvat rapid, el oricum era atașat de mine aproape in permanență dar, pentru ea, în continuare iubirea era divizată la 2. Și asta devenise o mare problemă…
Fiicei mele îi lipseam cu disperare și ea devenise furioasă pe toată lumea. Nu am știut la vremea aceea cum să mă pregătesc pentru întâmpinarea mezinului în familie așadar am încercat să fac față pe măsură ce lucrurile se întâmplau.
E important de recunoscut faptul că părinții se pot înlocui unul pe celălalt în treburile casnice, în unele aspecte din îngrijirea copiilor, dar atunci când mama este pierdută in favoarea unui bebeluș, să fim sinceri, ce poate fi mai dramatic, mai neplăcut?
Prin urmare, tot ce putem face este să iubim fiecare copil așa cum are nevoie. Ce înseamnă asta? Cum se împarte iubirea? Iubirea se împarte împlinindu-i nevoile fiecărui copil în așa fel încât să nu fie nevoit nici unul să-și dorească ceva din ce primește celălalt. Fiecare copil este unic și are nevoie să simtă că dragostea pentru el este unică. Fiecare are nevoie să fie văzut și apreciat și să se simtă iubit într-un mod special, inegalabil. A-l iubi pe fiecare în parte așa cum are nevoie înseamnă să simtă că ceea ce primește este suficient, că nevoile lui sunt satisfăcute iar el este iubit așa cum nu vei mai iubi pe cineva vreodată.
Dacă vă aflați în acest scenariu vă las în continuare un mic ghid de practici pentru a face tranziția mai ușoară. Este inspirat din cartea ”Părinți liniștiți, frați fericiți” a Dr. Laura Markham și-l puteți pune în aplicare ca un nou mod de viață care să înlocuiască încet vechile obiceiuri.
- Conectați-va fizic cu fiecare copil, în fiecare dimineață. Alături de fratele mai mare petreceți 5-10 minute îmbrățișați, alintați, întrebați cum a fost somnul, cu ce gânduri s-a trezit, ce planuri are.
- Formați-vă obiceiul de a avea un episod de afecțiune cu fiecare copil de câteva ori pe zi iar celui mare spuneți-i cât de minunat se simt îmbrățișările lui.
- Așezați-va cu bebelușul la nivelul celui mare. Pe podea este cel mai bine. Astfel cel mare va simți disponibilitatea voastră.
- Purtați-va bebelușul într-un sistem de purtare ergonomic. Astfel ambii copii vor avea de câștigat, cel mic este alaturi de trupul mamei și descoperă lumea alături de ea iar cel mare poate avea la dispoziție mâinile și atenția mamei.
- Conectați-vă cu copilul cel mare după fiecare separare, va avea nevoie de atenția voastră plină de iubire pentru a se simți în siguranță.
- Acordați-i celui mare un timp doar pentru el. Are voie să aleagă să faceți orice. Timpul acesta nu-l luați din timpul alocat băii lui de seară sau din cititul poveștii înainte de culcare. La sfarșitul timpului empatizați cu senzația lui că vă pierde din nou, asta îl va ajuta să vindece emoțiile neplăcute.
- Faceți schimb, în așa fel încât fiecare părinte să aibă timp pentru a se conecta cu fiecare dintre copii, zi de zi.
- Asigurați-vă că petreceți cel puțin zece minute pe zi râzând. Puteți juca mima sau, pur și simplu, începeți o partidă de gâdilat.
- Folosiți empatia în răspunsurile pentru copii. Când se vor simți oglindiți vor accepta mai ușor situațiile și se vor simți înțeleși.
- Conectați-va cu copilul cel mare înainte de culcare pentru 10-15 minute ca să nu adoarmă cu senzația de dor. Citiți, stați îmbrățișați
- Folosiți-vă de puterea ritualurilor pentru a ramâne conectați. Cu fiecare copil în parte puteți crea mici ritualuri pe care sa le folosiți de-a lungul zilei pentru a vă consolida relația.
- Transformați-vă într-un rezervor de iubire împărțindu-vă atenția între copii. Astfel le umpleți și lor rezervorul de iubire!
Toate aceste practici au ca numitor comun CONECTAREA. Ele formează o plasă de siguranță pentru copii în mijlocul căreia ei se vor simți văzuți și auziți. Atunci ei nu vor mai intra atât de des în competiție pentru iubirea voastră și vor începe să se simtă confortabil simțind că fiecare dintre ei este iubit UNIC și INEGALABIL.
dana.turcu@consiliereparentala.ro
