Când erau copiii mei mai mici, trăiam cu o teamă alimentată de neștiință și de fricile celor din jurul meu. Ce comportament e prea mult în relația cu copiii mei? Ce îi rănește iremediabil? Ce fac prea mult sau prea puțin? Îi traumatizez fără să îmi dau seama?
Văd că o temă frecventă în discuțiile părinților de zi cu zi este legată de modalitățile prin care pot evita să își traumatizeze copiii. În călătoria lor de a crește copii fericiți și echilibrați, aceștia sunt deseori copleșiți de o serie de îngrijorări și temeri. Printre acestea, una dintre cele mai adânc înrădăcinate este frica că chiar și o simplă întâmplare supărătoare ar putea lăsa urme adânci în sufletul și mintea micuților lor.
”Mi-am repezit copilul și sunt speriată că i-am produs un șoc prea mare”
”Am țipat la copiii mei în această vacanță și plâng în fiecare seara din cauza asta.”
”I-am dat o palmă copilului meu deși mi-am promis că nu voi face asta niciodată.”
Sunt întâmplări prin care trece aproape orice părinte și, în urma cărora, apare aproape inevitabil întrebarea:
”Mi-am traumatizat copilul?”
Este important să explorăm aceste temeri cu empatie, să înțelegem efectele posibile și să găsim modalități constructive de a susține și încuraja dezvoltarea sănătoasă a copiilor.
După un studiu al literaturii de specialitate care i-a inclus pe Dr.Peter A. Levine, Dr. Bessel Van Der Kolk, Franz Rupert și Dr.Gabor Mate, pot cuprinde aici câteva informații esențiale despre trauma, ce este ea, cum se manifestă și cum facem diferența între traumă și supărare.
Ce este trauma?
O traumă reprezintă un eveniment sau o experiență copleșitoare care depășește capacitatea unei persoane de a face față emoțional și psihologic. Aceasta lasă o urmă profundă asupra individului, afectându-i funcționarea normală și starea generală de bine. Trauma poate apărea în urma unor evenimente intense și devastatoare, cum ar fi abuzul fizic sau emoțional, violența, pierderea unei persoane dragi, un accident grav sau alte situații extreme.
Există două tipuri principale de traume:
- Trauma acută: Aceasta apare ca urmare a unui eveniment unic sau a unei serii de evenimente care au avut loc într-un interval scurt de timp. Exemple de traume acute pot include un accident rutier grav, un dezastru natural sau o agresiune fizică.
- Trauma complexă: Aceasta este mai profundă și rezultă din expunerea îndelungată la situații traumatizante sau abuz. Copiii care cresc în medii disfuncționale sau cu părinți abuzivi pot dezvolta traume complexe, deoarece sunt expuși constant la situații de stres, frică și insecuritate.
Diferența între o experiență supărătoare și o traumă se bazează pe intensitatea și efectele pe care le are asupra individului. Iată câteva aspecte care ne pot ajuta să facem distincția:
- Intensitatea evenimentului: Trauma este adesea rezultatul unor evenimente mai grave, periculoase sau înfricoșătoare. O experiență supărătoare poate provoca disconfort emoțional, dar nu va atinge nivelul de devastare pe care îl produce o traumă.
- Impactul emoțional pe termen lung: O traumă are un impact profund asupra vieții individului, provocând simptome și reacții emoționale persistente, cum ar fi flash-uri traumatice, coșmaruri, anxietate sau evitarea anumitor situații sau amintiri. O experiență supărătoare poate provoca tristețe sau neliniște, dar aceste sentimente tind să se estompeze în timp.
- Disociere și amnezie: Persoanele care au suferit traume pot experimenta momente de disociere, în care se simt deconectate de sine sau de realitate. Pot, de asemenea, să prezinte amnezie pentru anumite aspecte ale traumei. Acest fenomen nu este comun în cazul experiențelor supărătoare obișnuite.
- Funcționarea zilnică: Trauma poate afecta capacitatea unei persoane de a funcționa normal în viața de zi cu zi. Aceasta poate duce la dificultăți în relații, la școală sau la locul de muncă, pe când o experiență supărătoare poate să nu aibă un impact atât de pronunțat.
În cazul unui copil, traumele pot afecta în mod semnificativ dezvoltarea lor emoțională și cognitivă, așadar, este esențial ca părinții și îngrijitorii să acorde atenție semnelor de trauma și să solicite ajutor de specialitate atunci când este necesar. Tratarea traumei într-un mod empatic și susținător poate ajuta la vindecarea și recuperarea individului, oferindu-le posibilitatea de a-și reconstrui viața într-un mod sănătos și echilibrat.
Efectele momentelor dificile asupra copiilor
Este adevărat că copiii pot fi sensibili și vulnerabili la evenimentele care le produc emoții negative. Fie că este vorba de o ceartă între părinți, o situație stresantă la școală sau o dezamăgire, aceste experiențe pot avea un impact asupra stării lor emoționale. Cu toate acestea, este important să reținem că aceste momente nu sunt neapărat traume în sine. Trauma, cum spuneam, se referă la evenimentele copleșitoare și devastatoare care depășesc capacitatea de reziliență a unui individ.
În general, copiii sunt rezistenți și au o capacitate uimitoare de a se adapta la diverse situații. Cu sprijinul și ghidarea adecvată din partea părinților, aceștia pot învăța să facă față provocărilor și să se dezvolte în mod sănătos din punct de vedere emoțional.
Cum să susținem copiii în fața dificultăților?
Cu toții suntem conștienți de importanța creării unui mediu sigur și sănătos pentru dezvoltarea lor emoțională și psihologică. Ne străduim să le oferim sprijinul, încurajarea și iubirea necesară pentru a-i ajuta să se transforme în adulți echilibrați și încrezători.
Într-o lume plină de provocări și incertitudini, suntem hotărâți să fim părinți mai buni, mereu în căutarea celor mai bune abordări pentru a-i însoți pe copiii noștri în călătoria lor de creștere. Ascultăm, învățăm și ne informăm, pentru a ne asigura că luăm decizii corecte și că ne adaptăm nevoilor lor în permanență.
Cu toate acestea, este important să fim conștienți că nu suntem perfecți și că nu putem controla toate situațiile din viața copiilor noștri. Totuși, ceea ce putem face este să fim prezenți și să le oferim suport emoțional în momentele dificile. Îi învățăm să fie curajoși, să-și exprime emoțiile și să găsească soluții în fața provocărilor.
Fiecare părinte dorește același lucru, să-și vadă copiii fericiți, sănătoși și împliniți. Prin implicarea noastră empatică și iubitoare, sperăm să le oferim instrumentele necesare pentru a naviga cu încredere în lumea din jurul lor. Iar acest demers continuu de a crește copii sănătoși emoțional este o dovadă elocventă a dragostei profunde pe care le-o purtăm.
Cum să ne purtam?
- Comunicarea deschisă: Încurajați copiii să își împărtășească emoțiile și gândurile. Ascultați cu atenție și validați sentimentele pe care le trăiesc.
- Răbdare și înțelegere: În momentele dificile, copiii pot deveni mai sensibili și pot reacționa diferit față de cum o făceau în mod obișnuit. Fiți răbdători și înțelegători, oferindu-le spațiu să se adapteze.
- Modelați comportamente sănătoase: Copiii învață multe din observarea comportamentului părinților. Demonstrarea unei abordări echilibrate și pozitive în fața provocărilor poate fi inspirațională pentru dezvoltarea lor.
- Creați un mediu sigur: Asigurați-vă că acasă este un loc în care copiii se simt protejați și iubiți. Acest sentiment de siguranță va ajuta la construirea rezilienței lor emoționale.
- Implicarea în activități plăcute: Încurajați participarea copiilor la activități care le aduc bucurie și împlinire. Acestea le pot oferi o perspectivă pozitivă și o cale de evadare din momentele dificile.
În concluzie
Frica părinților de a-și traumatiza copiii în urma unor evenimente supărătoare este un sentiment natural și comun. Cu toate acestea, este important să ne reamintim că copiii au o uimitoare capacitate de a se adapta și învăța din experiențe. Prin manifestarea empatiei și sprijinirea lor în fața dificultăților, putem contribui la dezvoltarea lor sănătoasă și la formarea unor adulți echilibrați și încrezători în propriile lor resurse emoționale. În cele din urmă, încurajarea lor de a învăța și a crește din fiecare experiență poate constitui unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le oferim ca părinți.
O bibliografie pe această temă poate cuprinde :
”Corpul nu uită niciodată” -Dr.Bessel Van Der Kolk
Dr. Bessel Van Der Kolk este un psihiatru și cercetător în domeniul traumei. El este autorul cărții „Corpul nu uită niciodată” care a devenit un punct de referință în înțelegerea traumei și a modurilor de vindecare. Dr. Van Der Kolk a adus contribuții semnificative la dezvoltarea terapiilor bazate pe experiență și înțelegerea complexă a traumei.
”Traumă, anxietate și iubire” -Franz Rupert
Franz Rupert este un psiholog și expert în terapia constelațiilor familiale. El este cunoscut pentru dezvoltarea și popularizarea acestei abordări terapeutice, care explorează relațiile familiale și conexiunile dintre traumele din trecutul familiei și problemele de sănătate mintală și emoțională ale individului.
”Pe tărâmul fantomelor înfometate” -Dr.Gabor Mate
”Mitul nomalității”-Dr.Gabor Mate
Dr. Gabor Mate este un medic și autor cunoscut pentru cercetarea sa în domeniul dependențelor și traumelor. El explorează conexiunile dintre traumele timpurii, stresul și sănătatea mintală, precum și influența acestora asupra dependențelor și comportamentelor autodistructive. Cartea sa ”Pe tărâmul fantomelor înfometate” este o explorare profundă a acestor teme.
”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor”-Dr.Peter A. Levine , Maggie Kline
”Traumă și memorie”-Dr. Peter A. Levine
Dr. Peter A. Levine este un terapeut somatic și expert în trauma. El este cunoscut pentru dezvoltarea teoriei ”Somatic Experiencing”, care se concentrează pe modul în care organismul uman reacționează la traume și pe modul de vindecare a acestor traume prin intermediul conștientizării senzațiilor corporale.
de Dana Turcu
Sursa foto: Canva
