La începutul lunii octombrie, a avut loc la București Parent Ed Festival, o premieră în ceea ce privește evenimentele de parenting de la noi din țară, cu prezența pe scenă a 5 experți recunoscuți la nivel mondial, iar în sală – a unui public extrem de numeros (peste 1.000 de participanți).
Printre speakeri, s-a aflat și dr. Vanessa Lapointe – psiholog, educator parental, autorul best-seller-urilor Discipline without damage și Parenting right from the start -, care a adus în atenția celor aflați în sală un model de disciplinare a copiilor bazat pe conectare.
Citiți mai multe despre ce presupune o astfel de abordare în rândurile care urmează.
Pentru a deveni independent este nevoie să fii mai întâi dependent
„Cum ar fi să măsurăm succesul eforturilor noastre raportându-ne mai degrabă la propriul nostru comportament, decât la al copilului?” – iată unul dintre primele puncte de reflecție din prezentarea susținută de Lapointe.
„Bine, bine – veți zice -, și cu comportamentele nepotrivite ale copiilor cum rămâne?” Ajungem și acolo.
Într-un mod cât se poate de firesc, toate discursurile care au avut loc pe scena Parent Ed – indiferent că au atins subiecte precum joaca liberă, somnul bebelușilor sau modul în care își cresc danezii copiii – s-au învârtit în jurul aceluiași concept: conexiunea părinte-copil. Atașamentul. Dependența sănătoasă pe care toți copiii au nevoie să o dezvolte față de cel puțin un adult semnificativ din viața lor.
Într-o societate în care se pune mare preț pe independență (cu cât mai devreme, cu atât mai bine, nu?), ideea asta poate părea cel puțin curioasă.
Așa că dr. Lapointe argumentează importanța conectării prin aceea că puii de om sunt dependenți, la modul cel mai concret, de părinții lor pentru o perioadă mult mai lungă decât oricare alți pui de mamifere – fun fact: creierul uman își finalizează dezvoltarea abia în jurul vârstei de 30 de ani. Așadar, copiii (și nu ne referim aici doar la cei foarte mici) nu doar că își doresc să se poată baza pe noi – au mare nevoie de asta! Pentru a deveni independent este nevoie să fii mai întâi dependent.
Copiii au comportamente nepotrivite pentru că sunt… copii
Ființa umană este, prin definiție, o ființă socială, iar conectarea emoțională este cea care îi permite să își atingă potențialul maxim. Nu împinsul de la spate, nu insistențele, nu pedepsele – conectarea.
„Ce se întâmplă cu o plantă pe care o smulgi din rădăcini?” – ne întreabă Lapointe. Ce metaforă puternică, nu-i așa? Nu putem forța o plantă să crească mai repede decât în ritmul pe care i-l imprimă natura, la fel cum nu putem forța un copil să dezvolte anumite abilități pe care creierul lui nu e încă pregătit să le susțină. Din contră, atunci când forțăm lucrurile, urmările pot fi uneori serioase și greu de reparat.
Copiii nu sunt adulți în miniatură. Trebuie să permitem dezvoltării să se întâmple. E nevoie să ne aliniem așteptările la realitatea etapei de dezvoltare în care se află copilul nostru.
Comportamentele dificile/nepotrivite/inacceptabile din punct de vedere social ale copiilor noștri sunt punerea în scenă a unor emoții pe care nu sunt încă pregătiți să le gestioneze corespunzător. Suplimentar, deconectarea noastră, a adulților, de la nevoile lor de moment poate spori intensitatea și frecvența acestor comportamente.
Ok, înțelegem că ideea clasică de disciplină e păguboasă. Dar ce alternativă avem?
Conectarea este singura cale pentru o discipină fără urmări negative
Dr. Vanessa Lapointe ne propune un model de acțiune bazat pe conectare prin care să le fim alături copiilor atunci când au comportamente provocatoare.
Nu are nici un sens să ne adresăm unui creier rațional practic inactiv în astfel de momente (și, oricum, încă insuficient dezvoltat). Așadar, prelegerile nu își au locul aici. Ajută, în schimb, câteva respirații profunde sau orice altă strategie de autoreglare pentru noi, astfel încât să putem merge înspre copil cu o energie bună.
Încercăm să păstrăm un ton autentic, atragem atenția asupra comportamentului prin fraze scurte („Treaba asta trebuie să înceteze!”, „Mai ușor!” etc.) și ne îngrijim numaidecât de emoții („Te simți tare supărat acum”, de exemplu).
Testarea limitelor face parte din „fișa postului” oricărui copil, așa că este indicat să nu cădem în capcana explicațiilor, ci doar să transmitem mesajul dorit cu fermitate și blândețe („Mâncăm ciocolată după masa de prânz!”), o singură dată, iar apoi să ne folosim creativitatea și spiritul jucăuș pentru a muta atenția de la situația respectivă.
Mai târziu, când totul va fi trecut, copilul este calm și găsim un moment oportun, povestim un pic despre ceea ce s-a întâmplat (nu înainte de a ne conecta cu copilul) și îi arătăm copilului că avem încredere că, în viitor, se va descurca din ce în ce mai bine.
4 principii de urmat pentru o relație împlinitoare părinte-copil
Totuși, pentru ca modelul propus să funcționeze, nu este suficient să urmăm mecanic sugestiile enumerate mai sus, ci este nevoie să avem grijă de relațiile cu cei mici clipă de clipă. Lapointe propune 4 principii de urmat pentru o relație împlinitoare părinte-copil, transmițând totodată un mesaj plin de speranță – acela că noi, părinții, avem deja aceste abilități în interiorul nostru și că trebuie doar să ne permitem să acționăm mai mult din energia lui „a fi”, decât din a lui „a face” sau „trebuie”, pentru a le putea accesa:
- Hrănește conexiunea
- Fii mare – copilul are nevoie să simtă că există o ierarhie în relație și că adultul este cel care deține controlul
- Creează conținere – astfel încât copilul să se simtă acceptat cu toate emoțiile sale
- Conectează-te pentru a aduce relaxare în relație
Despre subiectul „disciplină” poți citi și aici.
Sursa foto header: drvanessalapointe.com
