De-a lungul timpului, cumințenia (a se citi „supunerea”) copiilor a fost adesea ridicată la rang de virtute supremă, un ideal la care părinții și educatorii aspirau cu o convingere de nestrămutat. Și în prezent, cei care respectă regulile – așa-zișii copii „buni” – sunt considerați de multe ori modele de comportament. Cei care ies din acest tipar, în schimb, sunt considerați și etichetați drept „obraznici” sau „răi” și sunt priviți cu o oarecare îngrijorare. Această opoziție – cuminte versus obraznic sau bun versus rău – a alimentat ideea că a fi cuminte este sinonim cu a fi corect, responsabil și bine adaptat. Însă, în spatele acestei fațade, se ascunde o realitate mult mai complexă: unii copii devin atât de supraadaptați la așteptările celor din jur, încât riscă să-și piardă autenticitatea, creativitatea sau chiar sănătatea emoțională.
Așadar, dacă ești părintele unui copil foarte cooperant, te invit să citești acest articol până la capăt. Dacă, din contră, ești părintele unui copil care contestă regulile și tot ce îți dorești este să fie mai înțelegător, te invit să citești acest articol până la capăt. Vei descoperi în rândurile care urmează câteva riscuri la care sunt expuși copiii cuminți, atunci când comportamentul lor este rezultatul unei supraadaptări. Dar mai întâi, haide să vedem cum arată supraadaptarea și câteva cauze care pot duce în această direcție!
Copil „cuminte” sau supraadaptat? Ce este și de unde vine supraadaptarea?
Supraadaptarea este acea stare în care un copil încearcă să răspundă în mod excesiv cerințelor care vin înspre el din mediul său, direct sau indirect. De ce? Pentru a se simți acceptat și iubit. Atunci când nu primesc asta în mod necondiționat, unii copii își vor cere drepturile manifestând comportamente „nepotrivite”. Alții vor încerca să evite conflictele cu orice preț și să îndeplinească standardele impuse de cei din jur, chiar dacă acest lucru înseamnă să renunțe la propriile nevoi sau dorințe. Acest fenomen poate apărea în contexte diferite, cum ar fi familia, școala sau relațiile cu colegii și prietenii.
Iată câteva posibile cauze ale supraadaptării la copii:
- Modele parentale sau educaționale autoritare. Părinții sau educatorii care impun reguli stricte, au standarde foarte înalte sau folosesc critica în mod frecvent îi pot determina pe copii să se adapteze într-un mod care să le câștige aprobarea.
- Comunicare deficitară în familie. Dacă părinții nu încurajează dialogul deschis sau nu înțeleg nevoile emoționale ale copilului, acesta poate învăța să fie excesiv de obedient și să își reprime dorințele pentru a menține armonia în familie.
- Frica de respingere. Un copil care a trăit experiențe de respingere, fie în familie, fie la școală sau într-un alt context – și nu a avut șansa de a integra aceste experiențe într-un mod sănătos, alături de un adult de încredere -, poate deveni extrem de atent la a îndeplini cerințele celorlalți pentru a nu se simți din nou respins.
- Traume sau experiențe negative din trecut. Experiențele traumatice, cum ar fi abuzul fizic sau emoțional, pot determina un copil să adopte un comportament supraadaptat pentru a evita reexperimentarea durerii.
În calitate de părinți sau educatori (și nu numai), e important să fim atenți la povestea de viață a copiilor pe care îi ghidăm și să îi sprijinim în acord cu nevoile lor specifice. Toți copiii au nevoie de un mediu sigur în care să poată explora și de ocazii de a învăța din propriile greșeli, precum și de încurajări frecvente în a-și exprima liber emoțiile și nevoile.
4 aspecte pe care nu vrei să le scapi din vedere atunci când ai un copil „cuminte”
Nu auzi prea des părinți îngrijorați de faptul că au copii prea ascultători, nu-i așa? Din contră, astfel de copii sunt motiv de mândrie pentru părinții lor și de invidie pentru părinții copiilor care contestă regulile în mod repetat. Totuși, părinții unui copil foarte ascultător pot, uneori, să nu observe anumite aspecte importante ale dezvoltării acestuia.
Care sunt riscurile la care este expus un copil al cărui comportament docil este rezultatul unei supraadaptări? Analizăm în continuare 4 arii ale dezvoltării care pot avea de suferit atunci când nu există un echilibru între respectarea regulilor și respectarea nevoilor copilului.
- Autonomie. Un copil care urmează întotdeauna regulile fără a pune întrebări poate avea dificultăți în a învăța să ia decizii independent sau în a-și exprima părerile proprii. O gândire critică insuficient dezvoltată poate afecta abilitatea de a rezolva probleme de unul singur.
- Exprimare emoțională. Când un copil este prea concentrat să facă pe plac părinților, e foarte posibil să rămână foarte puțin spațiu (sau deloc) pentru exprimarea propriilor emoții, nevoi, dorințe – ceea ce poate duce la acumularea de stres.
3. Socializare/Relaționare. Un copil care nu exersează suficient în familie exprimarea liberă poate avea dificultăți în a interacționa cu alți copii, mai ales în contextul unui grup sau în situații de competiție. În lipsa unui dialog deschis cu copilul, părinții ar putea să nu observe aceste dificultăți cu care el se confruntă, ceea ce face lucrurile încă și mai dificile. Ca adolescent sau tânăr adult, acest (fost) copil poate adopta o atitudine pasivă în relațiile sale, acceptând orice comportament din partea altora, chiar și atunci când acest lucru nu este potrivit pentru el.
4. Imaginea de sine. Ai zice că un copil ascultător are o imagine de sine pozitivă! Însă, de multe ori, un astfel de copil poate ajunge să își definească valoarea bazându-se strict pe aprobarea celor din jur, și nu pe propria percepție despre sine. Acest lucru poate duce în timp la o dependență de validarea externă și la dificultăți în dezvoltarea unei identități proprii solide. Mai mult, adulții din jur pot presupune că un copil care nu creează probleme nu are nevoie de prea mult sprijin emoțional din partea lor, ceea ce îi poate face să ignore semnele subtile ale anxietății sau depresiei.
Pentru a cultiva o dezvoltare sănătoasă a copiilor și relații autentice cu aceștia, e esențial, ca părinți, să găsim un echilibru între structură și căldură. E sănătos și necesar să avem limite și reguli, însă acestea nu pot funcționa eficient pe termen lung fără să acordăm atenția cuvenită nevoilor firești de dezvoltare.
Aici pentru tine,
Consilier parental Alexandra Brovchin
alexandra.brovchin@consiliereparentala.ro
Surse foto: Pexels, Canva
